0729 208 208

Hadar Chalet. Atat.

Din bucătăria cabanei Hadar vin mirosuri înnebunitoare cât e ziua de lungă. Ajungi, în scurt timp, să adulmeci mai rău ca ciobăneștii din curte, care, atunci când nu sforăie, stau plantați în preajma ieșirii din spate a bucătăriei, visând cu ochii deschiși la masa următoare. Întrebarea pe care trebuie să și-o pună oricine, înainte să meargă acolo, este: cam cât pot să mănânc? Nu-i glumă, e treabă serioasă, când urmează să te confrunți cu trei mese pe zi, cu porții făcute după măsura universală a bunicii care, după orice ochelari te-ar privi, te vede tot mai firav.

Nu va luati dupa pozele aproximative, locu-i mult mai frumos decat ce ne-a iesit mie si telefonului.

Ziua începe la turație maximă. De pe masa meselor îți agață ochii și nasul brânzeturi și mezeluri artizanale (făcute chiar acolo), tarte cu legume,brânză, mac, fructe, clătite, ouă, zacuscă, salată de vinete, salată de icre, dulcețuri de casă de vreo trei feluri, unt, pâine de casă, lapte proaspăt, iaurt, cereale, fructe și legume proaspete. N-am cum să prind chiar tot, lucrurile se mai schimbă de la o dimineață la alta, ca nu care cumva, doamne ferește, să te plictisești. Mărturisesc că luciditatea mea, atâta câtă e, se face praf în fața unui astfel de expozeu. N-am arme, n-am platoșe, n-am argumente și nici chef să mă lupt cu mine. De ce m-aș pune mai presus de măreția unei astfel de mese, așa ceva nu se face, chiar nu. Un ospăț ca ăsta trebuie onorat cu participare totală, casa asta chiar trebuie cinstită, așa că uit de înfrânare, chiar ar fi inadecvat să m-apuce asta tocmai aici.

După ce te-ai burdușit bine, ai la dispoziție vreo cinci ore să găsești o soluție nemaiîntâlnită pentru a face loc mesei de prânz. Vezi piscina, aaa, ce frumos, asta e, gata. Până ajungi la ea ești deja ostenit, ghiozdanul e plinuț și cam greuț. Te priponești bine pe șezlong, te ții bine de o carte, pentru tonus, mai faci o baie, pentru arderi, tragi involuntar aer adânc în piept, pentru minte, ai și câteva revelații în mirosul de brad și izmă, mai faci o baie și nici n-apuci să-ți zici că aromoterapia se face aici, nu cu uleiurile alea de la Plafar, în timp ce dai a doua pagină citită, că s-a și făcut ora prânzului.

Prânz: felul unu, felul doi, desert. Aoleu, ce s-ar mai supăra maică-mea dacă m-ar fi văzut cum am mâncat eu la Hadar ciorbe și supe, și cum am sorbit, până la ultimul strop, zeama în fața căreia acasă fac ca toți dracii. Da. Felul doi? Nu știu, nu l-am văzut, l-am refuzat cu ultima fărâmă de rezistență, deși fetele de acolo au insistat să mi-l aducă, măcar să-l văd, poate jumătate, dar e așa bun, e păcat. Am rezistat. Nu din cumpătare, ci pentru că urma, peste șase ore, cina. Desert? Da, cum să nu, desert oricând, din ăla pot doar să gust, de fapt e musai să gust. Am gustat o porție întreagă de prăjiturică cu blat, dulceață și bezea, două gogoși în a doua zi, o plăcintă cu brânză în a treia, plus toate deserturile de la cină, pe care nu le mai pomenesc, că parcă începe să mă-ncerce o urmă de rușine.

Fie omu cât de mic, după masă doarme-un pic. Apoi merge la tenis, chiar dacă n-a jucat în viața lui. Cei de la Hadar s-au gândit bine cu toate opțiunile de mișcare pe care ți le dau între mese, dacă vrei. Pentru tenis îți împrumută mingi și rachete, că-i păcat să ratezi șansa de a-ți lucra serviciul pe terenul dintre brazi. Pentru balet în grădina paradisiacă au rachete de badminton. Fotbal? Se poate. Te simți omul bionic? Ai Wee Sports. Te crezi Ronnie o Sullivan? Bagă biliard. Vrei pe munte? Mergi cu Sebi, ghidul lor- te și plimbă, îți spune și povești. Ai suflet de poet? Plimbă-te agale pe lângă păstrăvăria Hadar, oglindește-te-n apă, inspiră profund și meditează la probabilitatea de a avea la cină unul din peștii cu reflexe albăstrui. Ți-ai uitat cărțile acasă? Alege din biblioteca din livingul cu șemineu una și fă-te că citești în timp ce te uiți la unul din cele 150 de filme care stau frumos aliniate printre reviste glossy mișto. Poate vrei să schimbi perspectiva. Urcă în căsuța din copac, poți să tragi și-un pui de somn acolo. Nici n-apuci să te hotărăști ce vrei să alegi din toate astea, stând la o cafea într-unul din foișoarele umbroase, că bate gongul de cină.

Cină: felul unu, felul doi, desert. Ca să fiu cât mai explicită, o să spun că numai antreul de la cină face cam cât masa mea principală de acasă, una pe zi- că doar sunt un om urban perfect integrat. Acasă, unde nu am parte de aromoterapie în mijlocul naturii și nici de șezlong cu brad, dar mă scot cu jeanși în care trebuie să încap și ore de sport care să mă facă aptă de stat cu orele în fața laptopului. Și ceva gătit, din când în când, gen bigudiuri sau manevrat tigăi.

La cină nu prea am sărit peste nimic, că doar urma o perioadă de digestie mai lunguță până la micul dejun. Mi-a plăcut tot-tot. Am mâncat cel mai bun porc, perfect, crocant și fraged. Păstrăv de la doi pași, terină de pui cu fistic, tartă cu praz și măsline- excelente, excelente, pe lista mea de încercat acasă. Plus deserturi, dar nu mai insist, că deja mi s-a făcut foame, și nu mai sunt la Hadar Chalet, s-aștept să curgă platouri, de undeva, de după o ușă.

În afară de mâncare, mi-au plăcut la fel de tare:

  • Gazdele, al căror bun simț și dedicare fac locul, dintr-unul oricum ireal, într-unul de tipul fanteziei turistice împlinite, care începe cu a fost odată ca niciodată. Și ciobăneștii lor puturoși și irezistibil de iubibili.
  • Chalet-ul, cabana sau casa, deși cel mai bine i se potrivește tot chalet, pentru că e cu dichis și răsfăț. Și șemineu în cameră, d-ăla plin cu lemne, pe care mi l-am fixat în minte pentru un weekend la iarnă.
  • Locul, aproape de urși, departe de oameni. Hadar e în inima pădurii, la 40 de minute de condus până la cea mai apropiată zonă locuită. N-ai semnal la telefonul mobil, iar asta nu poate fi decât o binecuvântare.

P.S. am plecat acasă cu rețeta de gogoși.

http://crocant.ro/hadar-chalet-atat/